Codul civil roman adnotat Lector universitar doctorand Florin Ciutacu
Index About Resume Books In Progress Contact  

Codul civil roman adnotat

1. Codul civil roman adnotat.(editia II)
Cu textul corespunzator francez, adus la zi, italian si belgian, cu trimiteri la actele normative speciale corespondente, cuprinzand textele articolelor abrogate din cod si actele normative inlocuitoare, precum si actele normative interne si internationale privitoare la raporturile juridice civile,
Jurisprudenta romana si straina. Comentarii de doctrina romana si straina.
Editura
Sigma 2001,
Pret: 620.000 lei

Prezentam in contiunare:

1. Posibilitatile de achizitionare
2. Cuvint inainte
2. Cuprinsul lucrarii
3. Ca model, primele pagini ale lucrarii

 

1. Achizitionare:

 

 2. Cuvânt inainte

Noua editie a Codului civil adnotat, a doua, apãrutã sub îngrijirea d-lui Florin Ciutacu, prin îmbunãtãtirea adnotãrilor din prima editie si prin adãugarea unora noi, se relevã ca fiind nu numai un util instrument de lucru, ci si ca o lucrare cu un vãdit caracter formativ.

Fatã de prima editie, remarcãm în mod deosebit comentariile de doctrinã si adnotarea cu jurisprudentã a textelor Codului civil.

În ceea ce priveste comentariile de doctrinã, au fost avute în vedere nu numai interpretãrile de text ale autorilor români - clasici si contemporani -, ci si unele comentarii de doctrinã strãinã.
Pentru a explica articolele Codului civil, autorul face trimiteri la lucrãrile primilor comentatori români ai Codului civil (Nacu, Boerescu).

De asemena au fost avute în vedere lucrãrile clasicilor din perioada interbelicã (Explicatiunile dreptului civil si Principiile dreptului civil ale lui D. Alexandrescu; Tratatul de drept civil român elaborat de C. Hamangiu, I. Rosetti-Bãlãnescu, Al. Bãicoianu; Elementele dreptului civil - remarcabilã lucrare de sintezã a lui M.B. Cantacuzino; Cursul de drept civil al lui Plastara s.a.). Tot din perioada antebelicã si cea interbelicã se remarcã nuantata selectie a monografiilor, studiilor si comentariilor fãcute de cei mai buni juristi ai vremii, cum ar fi: monografia lui N. Titulescu Essai sur une théorie générale de droits éventuels (monografia reprezintã teza de doctorat a autorului, format la scoala lui Marcel Planiol; chiar dacã mai târziu o parte a doctrinei a contestat teoria drepturilor eventuale - a se vedea, de pildã, Gheorghe Beleiu -, lucrarea lui Titulescu îsi pãstreazã valoarea); opiniile exprimate de acelasi autor cu privire la cesiunea uzufructuarã în dreptul român; comentariul lui I.G. Calmanovici la hotãrârea Tribunalului Dorohoi din 27 decembrie 1920, privitoare la cesiunea fondului de comert în dreptul nostru, legat de cesiunea de creantã si cesiunea de datorie s.a.
Se valorificã, în lucrarea de fatã gândirea juridicã a autorilor care, rezistând restrictiilor impuse de sistemul politic instaurat dupã anul 1945, au reusit sã dezvolte stiinta juridicã româneascã si sã formeze - ca profesori, cercetãtori ori practicieni - juristi de înaltã probitate si profesionalism.

Au fost avute în vedere opiniile exprimate de Mihail Eliescu, Salvator Brãdeanu, Constantin Stãtescu, Petre Anca, Traian Ionascu, Yolanda Eminescu, Francisc Deak, Gheorghe Beleiu, Ioan Mihutã, Alexandru Lesviodax, în monografii, tratate, cursuri, studii, comentarii la hotãrâri judecãtoresti sau arbitrale.

Cu toate oprelistile impuse, mult din ceea ce s-a scris înainte de anul 1989 continuã sã reprezinte si acum o deplinã actualitate pentru doctrina de drept civil: Rãspunderea civilã delictualã si cele douã lucrãri de drept succesoral din 1966 ale lui Mihail Eliescu; cursul de teoria generalã a obligatiilor a lui Constantin Stãtescu (în colaborare cu Corneliu Bîrsan); cursul (apoi tratat) de contracte civile a lui Francisc Deak s.a. Aceste lucrãri, care au fost actualizate conform legislatiei adoptate dupã anul 1989, sunt citate în argumentarea opiniilor exprimate în legãturã cu continutul textelor Codului civil.
Cât priveste doctrina românã recentã, se citeazã nu numai lucrãrile autorilor consacrati înainte de anul 1989, dar si ceea ce s-a scris de cãtre autorii mai tineri, care se regãsesc în aceastã editie.

Din enumerarea - exemplificativã - se poate observa cã cel ce a adnotat aceastã editie a Codului civil, a avut în vedere nu numai doctrina de drept civil, ci si opiniile exprimate de juristi specializati în alte domenii ale dreptului; se încearcã astfel, prin redarea comentariilor din diferite discipline, care pot conduce la întelegerea normelor dreptului civil, contribuind la formarea unei imagini cât mai complete asupra institutiilor de drept civil.
Lucrãri de drept civil au fost citate împreunã cu cele de drept comercial, de drept procesual penal ori de drept administrativ, acolo unde legiuitorul civil a reglementat institutii precum garantiile reale si personale; de asemenea, s-a citat doctrina de drept privat si cea de drept public pentru a se întelege mai bine problematica aplicãrii legii în timp (art. 1 din Codul civil).
Pe alocuri, autorul expune puncte de vedere proprii cu privire la unele probleme ridicate de doctrinã si practicã. Astfel, se încearcã clarificarea controversei privitoare la inexistenta/nulitatea actului juridic; interesante sunt si încercãrile de a explica efectele novatiei si ale modurilor de stingere a obligatiilor asupra obligatiilor accesorii (comentariu sub art. 1091).
O înaltã tinutã stiintificã dobândeste lucrarea prin includerea doctrinei strãine în comentariile asupra unor institutii juridice de drept civil.

Doctrina francezã, care ocupã cel mai important loc în economia comentariilor de doctrinã strãinã este bine reprezentatã în lucrare - fapt justificat, datã fiind legãtura strânsã dintre Codul civil francez de la 1804 cu Codul civil român.
Încercându-se formarea la cititor a unei imagini complete nu numai asupra continutului strict al textelor de lege - litera legii -, ci si perceperea pe deplin de cãtre acesta a spiritului Codului francez, se fac trimiteri la autorii care i-au inspirat pe redactorii codului - Pothier, Doumulin.

Se valorificã apoi opiniile exprimate în lucrãrile autorilor din secolul al XIX-lea, începând cu Troplong si Duranton, continuând cu Zachariæ si terminând cu C.Aubry si C. Rau.

Nu sunt omise pãrerile exprimate de Marcadé (pe care legiuitorul român l-a avut în vedere atunci când a preluat unele texte din Codul francez, cum ar fi în materia intervertirii posesiei) sau ale lui Gouillard (pentru critica situãrii fidejusiunii si a tranzactiei în economia Codului).

La multe dintre articole Codului civil se fac referiri la comentariile autorilor francezi de la începutul secolului nostru si din perioada interbelicã. Interesantã ni se pare readucerea în atentia juristilor de azi a opiniilor exprimate de Marcel Planiol cu privire la cesiunea de creantã sau cu privire la principiul specializãrii ipotecii. De asemenea, pãrerile exprimate de A.Colin si H. Capitant cu privire la fundamentul juridic al art. 1653 alin. 2 din Codul civil.

În ceea ce priveste doctrina francezã de dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, sunt citate, sub diferite articole din cod, unele dintre cele mai importante monografii si tratate apãrute în Franta în aceastã perioadã.

Se regãsesc astfel opiniile exprimate de Henry, Leon si Jean Mazeaud în materia dreptului de retentie si a exceptiei de neexecutare a contractului, ca si trimiteri la unele din lucrãrile lui Jean Carbonnier.

De asemenea, sunt citati autori contemporani, precum François Terré, Phipippe Simmler, Yves Lequette, Alex Weill.
Nu numai doctrina francezã a fost însã avut în vedere, ci si cea belgianã (Laurent) si italianã (Ettore Casati si Giacomo Russo).

De asemenea, doctrina elvetianã si cea germanã se regãseste citatã acolo unde normele de drept din aceste tãri prezintã deosebiri fatã de dreptul civil de sorginte francezã.

Unele articole din cod au fost comentate tinând seama de doctrina sistemului de drept anglo-saxon; astfel, în ceea ce priveste explicatiile cu privire la pret în materie de vânzare (în dreptul nostru dacã pretul nu e stabilit în bani vom fi în prezenta unui contract de schimb sau a unui contract nenumit -, au fost însotite de prezentarea comparativã a pretului vânzãrii în vânzarea due-on-sale si sale-of-goods - unde pretul poate fi stabilit si în alte bunuri sau servicii, fãrã a afecta natura contractului -, astfel cum aceastã vânzare este tratatã de autorii englezi (Norman Pendlebury, Business Law, Editia a VI-a, DP Publication Ltd, Londra) si americani (George D. Cameron II, Phillip J. Scaletta, Jr., Business Law. Legal Environnment, transaction, and regulation, Homewood, Boston, 1989; Keith Owens, Law for business studies students, Cavendish Publisshing Limited, Londra, 1995; Keith Abbott, Londra, 1995; John D. Nicholson, Mortgages: the due-on-sale clause-is more consideration due?, în Oklahoma Law Review).

Pentru a da substantã comentariilor la diferite articole, au fost reproduse si lucrãri de drept comparat, cum ar fi Les grands systemes de Droit contemporaines a lui René David ori lucrãrile de drept comparat ale românilor Leontin Jean Constantinesco si Victor Dan Zlãtescu.

Fãrã a dori sã accentuãm atributul cantitãtii, ci considerând numãrul autorilor citati un indicator al calitãtii, apreciem faptul cã au fost folosite în prezenta lucrare un numãr de peste douã sute de lucrãri de doctrinã românã si strãinã.
În ceea ce priveste al doilea aspect de noutate al lucrãrii de fatã - jurisprudenta citatã sub aricolele din Cod - tinem sã remarcãm faptul cã au fost reproduse, în ordine cronologicã, nu numai hotãrâri ale instantelor noastre judecãtoresti si abitrale, dar si hotãrâri pronuntate de instantele din alte tãri, precum Franta, Italia, Belgia.
Sub unele articole sunt reproduse hotãrâri ale Curtii Constitutionale, cum ar fi Decizia Curtii Constitutionale nr. 6 din 16 ianuarie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1402 din Codul civil, publicatã în M.Of. nr. 154 din 29 martie 2001.

Nu trebuie credem, sã surprindã reproducerea unor hotãrâri mai vechi - din periodele din dinainte de 1948 si din intervalul 1948-1989, ori chiar de dupã 1989, dar al cãror temei juridic (cum ar fi Legea nr. 76/1992) nu mai este actual -, cãci multe dintre acestea contin solutii de principiu; fiind pe deplin actuale în acestã privintã, multe dintre ele excelând nu numai prin substanta argumentãrii, dar si prin stilul si limbajul juridic elevat folosite, care din pãcate, lipsesc în unele dintre solutiile pronuntate astãzi de cãtre instantele noastre.
Foarte bine sunt însã reprezentate în economia lucrãrii si hotãrârile pronuntate în perioada de dupã anul 1989 pânã la zi, cele mai multe dintre acestea apartinând instantelor noastre superioare.

Asa cum remarcam la început, în afarã de elementele de noutate - comentariile de doctrinã si includerea jurisprudentei -, a fost pãstratã si chiar îmbunãtãtitã conceptia pe care autorul a adoptat-o la prima editie.
Se regãsesc:
- conexiuni între articolele Codului civil, cu trimiteri în parantezã la articolele corespunzãtoare din acelasi cod;
- trimiteri la actele normative speciale, începând cu semnalarea conexiunilor dintre articolele Codului cu dispozitiile constitutionale; se continuã cu trimiteri la textele din codurile de drept substantial si de drept procesual; sunt reluate si completate trimiterile la legile organice si la ordonantele Guvernului, inclusiv la cele de urgentã, aprobate sau neaprobate de camerele Parlamentului; de asemenea, sunt avute în vedere dispozitiile din Decrete-legi si decrete, adoptate înainte sau dupã anul 1989; se fac, în fine, acolo unde s-a considerat necesar, si trimiteri la unele hotãrâri ale Guvernului; în ceea ce priveste trimiterile la actele normative având legãturã cu diferite articole ale Codului, se pãstreazã metoda citãrii actului normativ, împreunã cu reproducerea textului articolului corespondent în notã; toate aceste trimiteri sunt actualizate pânã la 1 septembrie 2001, adãugându-se actele normative noi ce prezintã conexiuni cu textele codului si eliminându-se cele abrogate.
- reproducerea textelor corespunzãtoare din Codul civil francez, din Codul civil italian (proiectul Pisanelli) si din Legea ipotecarã belgianã, care au servit ca model legiuitorului român; în privinta Codului civil francez, autorul reproduce nu numai textul pe care l-a avut în vedere legiuitorul român de la 1864, ci si modificãrile ulterioare, pe care legiuitorul francez le-a adus Codului civil, actualizat pânã în anul 2000, inclusiv (editia Code civil, Dalloz, 2001);
- s-au pãstrat referirile la textele din Codul civil german, Codul civil austriac, Codul civil spaniol sau Codul civil japonez, completând-se cu trimiteri la Codul civil mexican, Codul civil peruan, Codul civil grec s.a.
- textele abrogate din Codul civil, precum si actul normativ abrogator au fost reproduse si în actuala editie, redându-se, ca si în prima editie (actualizându-se însã - a se vedea, de pildã Legea nr. 123/2001 privind regimul juridic al strãinilor) si textele legislative ce reglementeazã acum materia abrogatã;
- în anexã au fost redate cele mai importante acte normative de drept civil interne, precum si cele internationale la care România a aderat, actualizându-se fatã de prima editie (de pildã, s-a redat Legea nr. 1/2000, asa cum aceasta a fost modificatã si completatã prin O.U.G. nr. 102/2001, precum si Legea nr. 10/2001, cu modificãrile ulterioare);
- se realizeazã o enumerare a actelor normative prin care se reglementeazã regimul juridic al proprietãtii publice si private în România, precum si o prezentare a actelor normative prin care, în perioada 1948-1989, anumite categorii de bunuri au trecut din proprietate privatã în proprietatea statului, cu comentarii si propuneri de lege ferenda;
- codul contine, de asemenea, un tabel de corespondente între actele normative speciale si articolele corespunzãtoare din cod, precum si un cuprinzãtor index alfabetic pe materii, ambele actualizate fatã de prima editie.
Credem cã actuala editie, cu mult îmbunãtãtitã fatã de prima, prin adnotãrile continute, tinde sã completeze ideea de armonie pe care o oferã Codul civil în ansamblul sãu, iar prin rigoarea stiintificã cu care textele de lege sunt completate cu trimiteri la actele normative speciale corespondente, la doctrinã si la jurisprudentã, aceastã lucrare ni se pare a fi una dintre cele mai complete si complexe dintre cele apãrute pânã acum în literatura juridicã românã.

Prof. univ. dr. Marilena Uliescu

 

3. Cuprins (T A B L A D E M A T E R I I)



Tabla de materii

TITLU PRELIMINAR

Despre efectele si aplicarea legilor în genere ………….… 1 - 5 1

CARTEA I - Despre persoane (abrogatã) ..….... 6 - 460 11

Legea nr. 123 din 2 aprilie 2001 privind regimul strãinilor în România …………………. 11

Legea nr. 21 din 1 martie 1991, legea cetãteniei române .....................................19

Legea nr. 105 din 25 septembrie 1996 privind evidentapopulatiei si cartea de identitate .....23

Legea nr. 119 din 16 octombrie 1996 cu privire la actele de stare civilã ............. 29

Decretul nr. 975 din 23 octombrie 1968 cu privire la nume .................................. 37

Decretul nr. 31 din 10 ianuarie 1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice ..... 62

Codul familiei

Decretul nr. 32 din 31 ianuarie 1954 pentru punerea în aplicare a codului familiei si a decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice

Ordonanta de urgentã a Guvernului României nr. 25 din 9 iunie 1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei

TITLUL I - Despre drepturile civile si despre naturalizare (abrogat)

Capitolul I- Despre bucurarea de drepturile civile si despre naturalizare (abrogat) ......................... 6 - 16 123
Capitolul II - Despre pierderea drepturilor civile prin pierderea calitãtii de român (abrogat) .............. 17 - 20 125

TITLUL II - Despre actele stãrii civile (abrogat) .. 21 - 86 126

Capitolul I- Dispozitii generale (abrogat) ............................. 21 - 40 126
Capitolul II - Despre actele de nastere (abrogat) ........... 41 - 48 129
Capitolul III - Despre actele de cãsãtorie (abrogat) ........49 - 62 131
Capitolul IV - Despre actele de încetare din viatã (abrogat) ..... 63 - 72 134
Capitolul V - Despre actele stãrii civile privitoare la militarii ce se gãsesc afarã de teritoriul român, sau pe teritoriul român,în timp de rãzboi sau tulburãri (abrogat) ................ 73 - 83 137
Capitolul VI - Despre rectificarea actelor stãrii civile (abrogat) ................................… 84 - 86 139

TITLUL III - Despre domiciliu (abrogat) .......... 87 - 97 139

TITLUL IV - Despre absenti adicã cei care lipsesc de la locul lor (abrogat) .............. 98 - 126 141

Capitolul I - Despre absenta prezumatã (abrogat) ....98 - 100 141
Capitolul II- Despre declararea absentei (abrogat) ..101 - 105 142
Capitolul III - Despre efectele absentei (abrogat) ...... 106 - 123 143
Sectiunea I- Despre efectele absentei în privinta averii ce absentul poseda în ziua disparitiei sale (lipsirii sale) ................ 106 - 119 143
Sectiunea II - Despre efectele absentei în privirea drepturilor eventuale care se pot cuveni absentului ......................... 120 - 123 146
Capitolul IV - Despre privegherea copiilor minori ai tatãlui care a dispãrut (abrogat) ............ 124 - 126 147

TITLUL V - Despre cãsãtorie (abrogat) .........127 - 210 148

Capitolul I- Despre însusirile si conditiile necesare spre a se putea sãvârsi cãsãtoria (abrogat) ...... 127 - 150 148
Capitolul II - Despre formalitãtile relative la celebrarea cãsãtoriei (abrogat) ............. 151 - 152 152
Capitolul III - Despre opozitii la cãsãtorie (abrogat) ... 153 - 161 152
Capitolul IV - Despre cereri de nulitate a cãsãtoriei (abrogat) ............................. 162 - 184 154
Capitolul V - Despre obligatiile ce izvorãsc din cãsãtorie (abrogat) ................................. 185 - 193 158
Capitolul VI - Despre drepturile si datoriile respective ale sotilor (abrogat) ............................ 194 - 208 159
Capitolul VII - Despre desfacerea cãsãtoriei (abrogat) 209 161
Capitolul VIII - Despre a doua cãsãtorie (abrogat) ...... 210 162

TITLUL VI - Despre despãrtenie (abrogat) .....211- 285 162

Capitolul I- Despre cauzele despãrteniei (abrogat) ..... 211 - 215 162
Capitolul II - Despre despãrtenie pentru cauzã
determinatã (abrogat) ................................. 216 - 253 163
Sectiunea I- Despre formalitãtile despãrteniei pentru cauzã determinatã ............................... 216 - 248 163
Sectiunea II - Despre mãsurile provizorii ce se pot lua în urma cererii de despãrtenie pentru cauzã determinatã ................... 249 - 250 169
Sectiunea III - Despre cauzele de respingere a cererii de despãrtenie pentru cauzã determinatã .............................. 251 - 253 169
Capitolul III - Despre despãrtenie prin consimtãmântul mutual (abrogat) .......................................254 - 276 170
Capitolul IV - Despre efectele despãrteniei (abrogat) ... 277 - 285 174

TITLUL VII - Despre paternitate si despre filiatie (abrogat) ........................ 286 - 308 177

Capitolul I- Despre filiatia copiilor legitimi, nãscuti sau conceputi în cãsãtorie (abrogat) .......….... 286 - 291 177
Capitolul II - Despre dovedirea filiatiunii copiilor legitimi 292 - 303 178
Capitolul III - Despre copiii naturali (abrogat) .................304 - 308 180

TITLUL VIII - Despre adoptie (abrogat) ........... 309 - 324 181

Capitolul I Despre adoptie ................................................ 309 - 324 181
Sectiunea I- Adoptia si efectele sale ........................ 309 - 317 181
Sectiunea II - Despre formele adoptiunii ................... 318 - 324 183

TITLUL IX - Despre puterea pãrinteascã (abrogat) 325 - 341 185

TITLUL X - Despre minoritate, despre tutelã si despre emancipare (abrogat) ........... 342 - 433 188

Capitolul I- Despre minoritate (abrogat) ....................... 342 188
Capitolul II - Despre tutelã (abrogat) .............................. 343 - 420 188
Sectiunea I- Tutela tatãlui si a mamei ................... 343 - 348 188
Sectiunea II - Despre tutela numitã de tatã sau mamã ...349 - 351 189
Sectiunea III - Despre tutela ascendentilor .............. 352 - 354 190
Sectiunea IV - Despre tutela aleasã de cãtre consiliul de familie 355 - 369 191
Sectiunea V - Despre cauzele care apãrã de tutelã .........370 - 382 194
Sectiunea VI - Despre necapacitatea, excluderea si destituirea din tutelã ..................... 383 - 389 196
Sectiunea VII - Despre administratiunea tutorilor .... 390 - 414 198
Sectiunea VIII - Despre socotelile tutelei .................. 415 - 420 203
Capitolul III - Despre emancipare (abrogat) .................. 421 - 433 204

TITLUL XI - Despre majoritate, despre interdictie si despre consiliul judiciar (abrogat) 434 - 460 206

Capitolul I- Despre majoritate (abrogat) ....................... 434 206
Capitolul II - Despre interdictie (abrogat) ...................... 435 - 457 207
Capitolul III - Despre consiliile judiciare (abrogat) ......... 458 - 460 211


CARTEA II - Despre bunuri si despre osebitele modificãri ale proprietãtii ....... 461 - 643 212

TITLUL I - Despre distinctiunea bunurilor .... 461 - 479 212 461 212
Capitolul I - Despre imobile ......................................... 462 - 471 212
Capitolul II - Despre mobile .......................................... 472 - 474 216
Capitolul III - Despre bunuri în raportul lor cu cei ce le posedã .................. 475 - 479 217

TITLUL II- Despre proprietate .......................... 480 - 516 237 480 - 482 237
Capitolul I - Despre dreptul de accesiune asupra celor produse de lucru ........................................ 483 - 487 267
Capitolul II - Despre dreptul de accesiune asupra celor unite si încorporate cu lucrul ..................... 488 268
Sectiunea I - Despre dreptul de accesiune relativ la lucrurile imobile .................................... 489 - 503 268
Sectiunea II - Despre dreptul de accesiune relativ la lucrurile miscãtoare .............................. 504 - 516 280

TITLUL III - Despre uzufruct, despre uz si despre abitatiune .................. 517 - 575 285

Capitolul I - Despre uzufruct ......................................... 517 - 564 285 517 - 520 285
Sectiunea I - Despre drepturile uzufructuarului ....... 521 - 539 286
Sectiunea II - Despre obligatiile uzufructuarului .......540 - 556 297
Sectiunea III - Despre stingerea uzufructului ............557 - 564 303
Capitolul II - Despre uz si abitatiune 565 - 575 306

TITLUL IV - Despre servituti ............................. 576 - 643 310 576 - 577 310
Capitolul I - Despre servituti ce se nasc din situatia locurilor ..................................................... 578 - 585 311
Capitolul II - Despre servitutile stabilite de lege ........... 586 - 619 317586 - 589 317
Sectiunea I - Despre zidul si santul comun ............ 590 - 609 334
Sectiunea II - Despre distanta si lucrurile intermediare, cerute pentru oarecare constructii ...........................610 344
Sectiunea III - Despre vederea în proprietatea vecinului ......................... 611 - 614 345
Sectiunea IV - Despre picãtura stresinilor .................615 347
Sectiunea V - Despre dreptul de trecere ..................616 - 619 347
Capitolul III - Despre servitutile stabilite prin faptul omului ........................................... 620 - 643 351
Sectiunea I - Despre osebite feluri de servituti ce se pot stabili asupra bunurilor ........... 620 - 622 351
Sectiunea II - Despre modul cu care se stabilesc servitutile ............................ 623 - 629 352
Sectiunea III - Despre drepturile proprietarului fondului cãrui se cuvine servitutea ... 630 - 635 355
Sectiunea IV - Despre modul stingerii servitutilor .... 636 - 643 357


CARTEA III - Despre diferitele moduri prin care se dobândeste proprietatea 644-191 4 360 644 - 649 360

TITLUL I - Despre succesiuni ......................... 650 - 799 363 650 363
Capitolul I - Despre deschiderea succesiunilor ............ 651 - 653 364
Capitolul II - Despre calitãtile cerute pentru a succede .. 654 - 658 368
Capitolul III - Despre osebite ordine de succesiune ....... 659 - 676 371
Sectiunea I - Dispozitii generale ............................... 659 - 663 371
Sectiunea II - Despre reprezentare ............................ 664 - 668 373
Sectiunea III - Despre succesiunile deferite descendentilor ........................ 669 375
Sectiunea IV - Despre succesiunile
deferite ascendentilor ......................... 670 - 671 376
Sectiunea V - Despre succesiunile colaterale ........... 672 - 676 379
Capitolul IV - Despre succesiunile neregulate ..........….. 677 - 684 386
Sectiunea I - Despre drepturile copiilor naturali asupra bunurilor mamei lor si despre succesiunea copiilor naturali morti
fãrã posteritate ................................... 677 - 678 386
Sectiunea II - Despre succesiunea sotului supravietuitor si despre a statului ........ 679 - 683 388
Sectiunea III - Despre dreptul de mostenire al femeii când se aflã în concurentã cu descendentii sau alte rude care sunt
chemate dupã legi la succesiunea sotului ei mort ...............…................... 684 - 684 391
Capitolul V - Despre acceptarea si repudierea mostenirilor ....................…....... 685 - 727 392
Sectiunea I - Despre acceptare ..............................685 - 694 392
Sectiunea II - Despre renuntarea la succesiune ......695 - 703 396
Sectiunea III - Despre beneficiul de inventar, despre efectele sale si despre obligatiile eredelui beneficiar ............... 704 - 723 400
Sectiunea IV - Despre succesiunele vacante ............724 - 727 409
Capitolul VI - Despre împãrtire si despre raporturi ........728 - 799 412
Sectiunea I - Despre împãrtirea succesiunii ........... 728 - 750 412
Sectiunea II - Despre raporturi ................................. 751 - 773 424
Sectiunea III - Despre plata datoriilor ........................ 774 - 785 435
Sectiunea IV - Despre efectele împãrtelii si despre garantia pãrtilor .................................786 - 789 439
Sectiunea V - Despre desfiintarea sau resciziunea împãrtelii ........................... 790 - 793 441
Sectiunea VI - Despre împãrteala fãcutã de tatã, de mamã sau de alti ascendenti, între descendentii lor .....794 - 799 442

TITLUL II - Despre donatiuni între vii si despre testamente ........................... 800 - 941 445

Capitolul I ........................................................................ 800 - 805 445
Capitolul II - Despre capacitatea de a dispune sau de a primi prin donatiune ................................. 806 - 812 448
Capitolul III - Despre donatiunile între vii ......................... 813 - 840 453
Sectiunea I - Despre forma si efectele donatiunilor între vii ................................................... 813 - 828 453
Sectiunea II - Despre cazurile în care donatiunile se pot revoca ........................................ 829 - 840 464
Capitolul IV - Despre partea disponibilã a bunurilor si despre reductiune ..................................... 841 - 855 468
Sectiunea I - Despre partea disponibilã a bunurilor ... 841 - 846 468
Sectiunea II - Despre reductiunea donatiilor si a legatelor ......................................... 847 - 855 472
Capitolul V - Despre dispozitiile testamentare ............... 856 - 931 476
Sectiunea I - Reguli generale pentru forma testamentelor ..........................856 - 867 476
Sectiunea II - Despre regulile speciale asupra formelor câtorva testamente ..............868 - 886 481
Sectiunea III - Despre institutia de mostenitori si despre legate în genere .................. 887 488
Sectiunea IV - Despre legatul universal ..................... 888 - 893 489
Sectiunea V - Despre legatele unei fractiuni de mostenire ...................................... 894 - 898 492
Sectiunea VI - Despre legatele singulare ..................899 - 909 494
Sectiunea VII - Despre executorii testamentari .......... 910 - 919 498
Sectiunea VIII - Despre revocarea testamentelor si despre caducitatea lor ....................920 - 931 501
Capitolul VI - Despre donatiuni fãcute sotilor prin contractul de maritaj ................................ 932 - 935 504
Capitolul VII - Despre dispozitiile între soti,fãcute sau în contractul de maritaj, sau în timpul maritajului ....... 936 - 941 506

TITLUL III - Despre contracte sau conventii .. 942-1222 509

Capitolul I - Dispozitii preliminare ..............................…. 942 - 947 509
Capitolul II - Despre conditiile esentiale pentru validitatea conventiilor .......... 948 - 968 511948 511
Sectiunea I - Despre capacitatea pãrtilor contractante ........................................ 949 - 952 512
Sectiunea II - Despre consimtãmânt ......................... 953 - 961 517
Sectiunea III - Despre obiectul conventiilor ................ 962 - 965 520
Sectiunea IV - Despre cauza conventiilor ................... 966 - 968 534
Capitolul III - Despre efectul conventiilor ......................... 969 - 985 535
Sectiunea I - Dispozitii generale ................................. 969 - 972 535
Sectiunea II - Despre efectul conventiilor în privinta persoanelor a treia ............. 973 - 976 541
Sectiunea III - Despre interpretarea conventiilor ........ 977 - 985 543
Capitolul IV - Despre cvasi-contracte ............................. 986 - 997 545
Capitolul V - Despre delicte si cvasi-delicte ................ 999 - 1003 548
Capitolul VI - Despre deosebitele specii de obligatii ... 1004 - 1072 559
Sectiunea I - Despre obligatiile conditionale ........ 1004 - 1021 559
§ 1 - Despre conditie, în genere, si despre deosebitele sale specii ................................1004 - 1016 559
§ 2 - Despre conditia suspensivã ........................1017 - 1018 562
§ 3 - Despre conditia rezolutorie ..........................1019 - 1021 563
Sectiunea II - Despre obligatia cu termen ............ 1022 - 1025 566
Sectiunea III - Despre obligatiile alternative .......... 1026 - 1033 568
Sectiunea IV - Despre obligatiile solidare .............. 1034 - 1056 570
§ 1 - Despre solidaritatea între creditori ...............1034 - 1038 570
§ 2 - Despre obligatia solidarã între debitori ........1039 - 1056 572
Sectiunea V - Despre obligatiile divizibile si nedivizibile ................................... 1057 - 1065 583 1057 - 1059 583
§ 1 - Despre efectele obligatiei divizibile ............... 1060 - 1061 584
§ 2 - Despre efectele obligatiei nedivizibile ........... 1062 - 1065 585
Sectiunea VI - Despre obligatiile cu clauzã penalã .. 1066 - 1072 586
Capitolul VII - Despre efectele obligatiilor .................1073 - 1090 590
Capitolul VIII - Despre stingerea obligatiilor ...............1091 - 1168 6011091 601
Sectiunea I - Despre platã ....................................... 1092 - 1127 602
§ 1 - Despre platã în genere ................................. 1092 - 1105 602
§ 2 - Despre plata prin subrogatie ........................ 1106 - 1109 609
§ 3 - Despre imputatia plãtii .................................. 1110 - 1113 612
§ 4 - Despre ofertele de platã si despre consemnatiuni .................................. 1114 - 1121 613
§ 5 - Despre cesiunea bunurilor ............................ 1122 - 1127 620
Sectiunea II - Despre novatiune ........................... 1128 - 1137 622
Sectiunea III - Despre remiterea datoriei ............... 1138 - 1142 625
Sectiunea IV - Despre compensatie ...................... 1143 - 1153 627
Sectiunea V - Despre confuziune ......................... 1154 - 1155 634
Sectiunea VI - Despre pierderea lucrului datorat si despre diferitele cazuri în care îndeplinirea obligatiei este imposibilã .............................. 1156 635
Sectiunea VII - Despre actiunea de anulare sau resciziune ................................ 1157 - 1168 636
Capitolul IX - Despre probatiunea obligatiilor si a plãtii ............................................... 1169 642 1169 - 1170 642
Sectiunea I - Despre înscrisuri ................................ 1171 - 1190 644
§ 1 - Despre titlul autentic ..................................... 1171 - 1175 644
§ 2 - Despre actele sub semnãturã privatã ..........1176 - 1186 647
§ 3 - Despre rãboaje ........................................... .1187 655
§ 4 - Despre copiile titlurilor autentice .................. 1188 656
§ 5 - Despre actele recognitive ............................1189 658
§ 6 - Despre actele confirmative ..........................1190 659
Sectiunea II - Despre martori ................................. 1191 660
§ 1 - Despre cazul când dovada prin martori nu este primitã ............................................ 1191 - 1198 660
Sectiunea III - Despre prezumtii ................................. 1199 - 1203 666
1199 666
§ 1 - Despre prezumtiile stabilite de lege .............. 1200 - 1202 667
§ 2 - Despre prezumtiile care nu sunt stabilite prin lege ........................................................ 1203 673
Sectiunea IV - Despre mãrturisirea unei pãrti ......... 1204 - 1206 674
Sectiunea V - Despre jurãmânt (abrogat) .............. 1207 - 1222 675
Subsectiunea I - Despre jurãmântul decizoriu ....... 1208 - 1218 675
Subsectiunea II - Despre jurãmântul dat din oficiu .. 1219 - 1222 677

TITLUL IV - Despre contractul de cãsãtorie si despre drepturile respective ale sotilor (abrogat) ................... 1223 - 1293 678

Capitolul I - (abrogat) .................................................. 1223 - 1232 678
Capitolul II - Despre regimul dotal (abrogat) ................ 1233 680 1233 - 1234 680
Sectiunea I- Despre constitutiunea dotei ............ 1235 - 1241 681
Sectiunea II - Despre conditiunea averii dotale în timpul cãsãtoriei ..........................1242 - 1270 682
Sectiunea III - Despre restitutiunea dotei ............... 1271 - 1282 688
Sectiunea IV - Despre averea parafernalã .............. 1283 - 1286 690
Dispozitiuni particulare (abrogat) ............................. 1287 - 1293 691

TITLUL V - Despre vinderi .............................. 1294 - 1404 692

Capitolul I - Despre natura si forma vânzãrii ............. 1294 - 1305 692
Capitolul II - Cine poate cumpãra sau vinde .............. 1306 - 1309 705
Capitolul III - Despre lucrurile care se pot vinde ......... 1310 - 1311 711
Capitolul IV - Despre obligatiile vânzãtorului ............... 1312 - 1360 724
Sectiunea I - Dispozitii generale ............................ 1312 - 1313 724
Sectiunea II - Despre predarea lucrului .................. 1314 - 1335 726
Sectiunea III - Despre rãspunderea vânzãtorului ..... 1336 735 1336 735
§ 1 - Rãspunderea de evictiune ............................ 1337 - 1351 735
§ 2 - Rãspunderea de viciile lucrului vândut .........1352 - 1360 740
Capitolul V - Despre obligatiile cumpãrãtorului ........1361 - 1370 745
Capitolul VI - Despre rezolutiunea vânzãrii prin rãscumpãrare (abrogat) .......................1371 - 1387 752
Capitolul VII - Despre licitatie .................................... 1388 - 1390 755
Capitolul VIII - Despre strãmutarea creantelor si altor lucruri necorporale .............................. 1391 - 1404 757

TITLUL VI - Despre schimb ............................ 1405 - 1409 764

TITLUL VII - Despre contractul de locatiune .. 1410 - 1490 772

Capitolul I - Dispozitii generale .................................. 1410 - 1415 772
Capitolul II - Reguli comune la locatiunea edificiilor si a fondurilor rurale ............................... 1416 - 1445 776
Capitolul III - Despre regulile particulare la închiriere .. 1446 - 1453 798
Capitolul IV - Despre regulile particulare la arendare .. 1454 - 1469 801
Sectiunea I - Arendarea pe bani .............................. 1454 - 1465 801
Sectiunea II - Arendarea pe fructe ........................... 1466 - 1469 808
Capitolul V - Despre locatiunea lucrãrilor .................... 1470 - 1490 810

TITLUL VIII - Despre contractul de societate .. 1491 - 1531 823

Capitolul I - Dispozitii generale .................................... 1491 - 1492 823
Capitolul II - Despre diverse feluri de societãti ............. 1493 - 1500 826 1493 826
Sectiunea I - Despre societãtile universale ............ 1494 - 1498 826
Sectiunea II - Despre societatea particularã ............ 1499 - 1500 828
Capitolul III - Despre obligatiile asociatilor între ei însisi si în privinta altora ................................. 1501 - 1522 828
Sectiunea I - Despre îndatoririle asociatiilor între ei însisi ............................................. 1501 - 1519 828
Sectiunea II - Despre obligatiile asociatilor cãtre a treia persoanã ............................... 1520 - 1522 835
Capitolul IV - Despre diversele moduri dupã care înceteazã societatea ............................ 1523 - 1531 836

TITLUL IX - Despre mandat ........................... 1532 - 1559 841

Capitolul I - Despre natura mandatului .................... 1532 - 1538 841
Capitolul II - Despre îndatoririle mandatarului ........... 1539 - 1545 846
Capitolul III - Despre obligatiile mandantului ............. 1546 - 1551 851
Capitolul IV - Despre diferitele moduri dupã care mandatul înceteazã .............................. 1552 - 1559 853

TITLUL X - Despre comodat .......................... 1560 - 1575 856

Capitolul I - Despre natura comodatului ................... 1560 - 1563 856
Capitolul II - Despre obligatiile comodatarului .......... . 1564 - 1571 857
Capitolul III - Despre obligatiile comodantului ............ . 1572 - 1575 859

TITLUL XI - Despre împrumut ....................... 1576 - 1590 860

Capitolul I - Despre natura împrumutului ................. 1576 - 1579 860
Capitolul II - Despre obligatia împrumutãtorului ........ 1580 - 1583 862
Capitolul III - Despre obligatia împrumutatului ........... 1584 - 1586 863
Capitolul IV - Despre împrumutul cu dobândã ........... 1587 - 1590 865

TITLUL XII - Despre depozit si despre sechestru ................. 1591 - 1634 866

Capitolul I - Despre depozit în genere ...................... 1591 - 1592 866
Capitolul II - Despre depozitul propriu-zis .................. 1593 - 1625 868
Sectiunea I - Despre natura depozitului .............. 1593 - 1594 868
Sectiunea II - Despre depozitul voluntar ............... 1595 - 1598 868
Sectiunea III - Despre îndatoririle depozitarului ..... 1599 - 1617 869
Sectiunea IV - Despre îndatoririle deponentului .... 1618 - 1619 875
Sectiunea V - Despre depozitul necesar ............... 1620 - 1625 876
Capitolul III - Despre sechestru ................................... 1626 878
Sectiunea I - Despre diversele feluri de sechestre .................................... 1626 878
Sectiunea II - Despre sechestrul conventional ...... 1627 - 1631 879
Sectiunea III - Despre sechestrul judiciar ............... 1632 - 1634 880

TITLUL XIII - Despre contractele aleatorii .... 1635 - 1651 885

Capitolul I - Despre contractele aleatorii în genere ... 1635 885
Capitolul II - Despre joc si prinsoare .......................... 1636 - 1638 886
Capitolul III - Despre contractul de renditã pe viatã .... 1639 - 1651 887
Sectiunea I - Despre natura contractului de renditã pe viatã ................................. 1639 - 1645 887
Sectiunea II - Despre efectele contractului de renditã pe viatã între pãrtile contractante ..1646 - 1651 889

TITLUL XIV - Despre fidejusiune (cautiune) .. 1652 - 1684 892

Capitolul I - Despre natura si întinderea fidejusiunii .. 1652 - 1661 892
Capitolul II - Despre efectele fidejusiunii ..................... 1662 - 1674 896
Sectiunea I - Despre efectele fidejusiunii între creditor si cautionator (fidejusor) ....... 1662 - 1668 896
Sectiunea II - Despre efectele fidejusiunii între debitor si cautionator (fidejusor) ...... 1669 - 1673 889
Sectiunea III - Despre efectele fidejusiunii între mai multi garanti ...................... 1674 902
Capitolul III - Despre fidejusiunea legalã si cea judecãtoreascã .............................. 1675 - 1678 903
Capitolul IV - Despre stingerea fidejusiunii ................ 1679 - 1684 904

TITLUL XV - Despre amanet ......................... 1685 - 1696 906

TITLUL XVI - Despre antichrezã (abrogat) .... 1697- 1703 917

TITLUL XVII - Despre tranzactie ...................1704 - 1717 919

TITLUL XVIII - Despre privilegii si ipoteci ... 1718 - 1823 925

Capitolul I - Dispozitii generale .................................. 1718 - 1721 925
Capitolul II - Despre privilegii ...................................... 1722 - 1745 927 1722 - 1726 927
Sectiunea I - Despre privilegiile care se întind asupra mobilelor si imobilelor .......... 1727 932
Sectiunea II - Despre privilegii asupra mobilelor ... 1728 - 1736 934
§ 1 - Despre privilegii generale asupra mobilelor .1729 935
§ 2 - Despre privilegii asupra oarecãror mobile ...1730 938
§ 3 - Despre rangul privilegiilor asupra mobilelor la caz de concurs între ele ...........................1731 - 1736 947
Sectiunea III - Despre privilegii asupra imobilelor .. 1737 951
Sectiunea IV - Cum se conservã privilegiile ........... 1738 - 1745 955
Capitolul III - Despre ipoteci ........................................ 1746 - 1779 968 1746 - 1752 968
Sectiunea I - Despre ipotecile legale ...................... 1753 - 1768 9711753 971
§ 1 - Despre sigurantele femeilor mãritate (abrogat) ........................................ 1754 - 1761 974
§ 2 - Despre garantiile ce sunt obligati a da tutorii în interesele minorilor si interzisilor (abrogat) ....... 1762 - 1767 975
§ 3 - Despre garantiile ce sunt obligati a da statului, comunelor si stabilimentelor publice, perceptorii si administatorii contabili .................. 1768 977
Sectiunea II - Despre ipotecile conventionale ......1769 - 1777 978
Sectiunea III - Despre rangul ipotecilor între ele ... 1778 - 1779 998
Capitolul IV - Despre modul inscriptiei privilegiilor si ipotecilor ..................... 1780 - 1787 1000
Capitolul V - Despre stergerea si reductiunea inscriptiilor .......................................... 1788 - 1789 1014
Capitolul VI - Despre efectul privilegiilor si ipotecilor în contra persoanelor a treia care detin imobilul ...... 1790 - 1799 1017
Capitolul VII - Despre stingerea privilegiilor si ipotecilor ....................................... 1800 1021
Capitolul VIII - Despre modul de a purga proprietãtile de privilegii si ipoteci ........................... 1801 - 1814 1023
Dispozitie tranzitorie .................................................... 1815 1036
Capitolul IX - Despre publicitatea registrelor si despre responsabilitatea grefierilor de la judecãtorii însãrcinati cu
tinerea registrelor ................................ 1816 - 1823 1036

TITLUL XIX - Despre exproprierea silitã .....1824 - 1836 1043

TITLUL XX - Despre prescriptie ................... 1837 - 1845 1050

Capitolul I - Dispozitii preliminare ..........................1837 - 1845 1051
Capitolul II - Despre posesiunea cerutã pentru a prescrie ........................................... 1846 - 1862 1055
Capitolul III - Despre cauzele care întrerup sau care suspendã cursul prescriptiei ...... 1863 - 1885 1061
Sectiunea I - Despre cauzele care întrerup prescriptia .................….. 1863 - 1873 1061
Sectiunea II - Despre cauzele care suspendã cursul prescriptiei ........................ 1874 - 1885 1065
Capitolul IV - Despre timpul cerut pentru a prescrie . 1886 1071
Sectiunea I - Dispozitii generale .......................... 1886 - 1889 1071
Sectiunea II - Despre prescriptia de 30 de ani ..... 1890 - 1894 1073
Sectiunea III - Despre prescriptiile de 10 pânã la 20 de ani .................................... 1895 - 1902 1078
Sectiunea IV - Despre câteva prescriptii particulare .. 1903 - 1911 1083
Dispozitii generale ........................................................ 1912 - 1914 1095





ANEXE

ANEXA NR. I
Constitutia României

ANEXA NR. II
Acte normative internationale la care România este parte
Anexa nr. II. 1
Declaratia Universalã a Drepturilor Omului
Anexa nr. II. 2
Decretul nr. 212 din 31 octombrie 1974 pentru ratificarea Pactului international cu privire la repturile economice, sociale si culturale si Pactului international cu privire la drepturile civile si politice
Anexa nr. II. 3
Legea nr. 39 din 28 iunie 1993 pentru aderarea României la Protocolul facultativ la Pactul International
cu privire la drepturile civile si politice
Anexa nr. II. 4
Legea nr. 30 din 28 mai 1994 privind ratificarea Conventiei pentru apãrarea drepturilor omului si libertãtilor fundamentale
si a protocoalelor aditionale la aceastã conventie

ANEXA NR. III
Acte normative de drept intern
Anexa nr. III. 1
Codul de procedurã civilã - Extras-
Anexa nr. III. 2
Legea nr. 603 din 10 septembrie 1943 pentru simplificarea procedurii împãrtelilor judiciare
Anexa nr. III. 3
Legea nr. 319 din 10 iunie 1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor
Anexa nr. III. 4
Legea nr. 187 din 23 martie 1945, legea pentru înfãptuirea reformei agrare
Anexa nr. III. 5
Decretul nr. 167 din 10 aprilie 1958 privitor la prescriptia extinctivã
Anexa nr. III. 6.
Anexa nr. III. 6. 1
Legea nr. 22 din 18 noiembrie 1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si rãspunderea în legãturã
cu gestionarea bunurilor organizatiilor socialiste
Anexa nr. III. 6. 2
Legea nr. 54 din 8 iulie 1994 pentru modificarea unor prevederi din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor,
constituirea de garantii si rãspunderea în legãturã cu gestionarea bunurilor organizatiilor socialiste
Anexa nr. III. 7
Legea nr. 15 din 7 august 1990 privind reorganizarea unitãtilor economice de stat ca regii autonome si societãti comerciale
Anexa nr. III. 8
Decretul-lege nr. 54 din 1990 privind organizarea si desfãsurarea unor activitãti economice pe baza liberei initiative
Anexa nr. III. 9
Decretul-lege nr. nr. 61 din 1990 privind vânzarea de locuinte construite din fondurile statului cãtre populatie
Anexa nr. III. 10
Decretul-lege nr. 66 din 8 februarie 1990 privind organizarea si functionarea cooperatiei mestesugãresti
Anexa nr. III. 11
Legea nr. 18 din 19 februarie 1991 legea fondului funciar
Anexa nr. III. 12
Legea nr. 105 din din 22 septembrie 1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat
Anexa nr. III. 13
Anexa nr. III. 13. 1
Legea nr. 16 din 5 aprilie 1994 legea arendãrii
Anexa nr. III. 13. 2
Ordin al Ministerului Alimentatiei si Agriculturii nr. 26 din 20 iunie 1994 pentru aprobarea Normelor metodologice orientative de calcul al arendei
Anexa nr. III. 14
Legea nr. 17 din 8 aprilie 1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafete locative
Anexa nr. III. 15. 1
Legea nr. 33 din 27 mai 1994 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã
Anexa nr. III. 15. 2
Hotãrârea Guvernului nr. 583 din 31 august 1994 de aprobare a Regulamentului privind procedura de lucru a comisiilor pentru efectuarea cercetãrii prealabile în vederea declarãrii utilitãtii publice pentru lucrãri de interes national sau de interes local
Anexa nr. III. 16. 1
Legea nr. 36 din 12 mai 1995 legea notarilor publici si a activitãtii notariale
Anexa nr. III. 16. 2
Ordinul Ministrului Justitiei nr. 710/C din 5 iulie 1995 pentru adoptarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii notarilor publici si a activitãtii notariale, nr. 36/1995
Anexa nr. 17 Legea nr. 51/1995 - avocati
Anexa nr. III. 18.1
Legea nr. 112 din 25 noiembrie 1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte,
trecute în proprietatea statului
Anexa nr. III. 17. 2
Hotãrârea Guvernului nr. 20 din 17 ianuarie 1996 pentru stabilirea normelor metodologice privind aplicarea
Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului
Anexa nr. III. 17. 3
Hotãrârea Guvernului nr. 632 din 5 august 1996 pentru modificarea si completarea articolului 8 din normele
metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului,
stabilite prin Hotãrârea Guvernului nr. 20/1996
Anexa nr. III. 17. 4
Hotãrâre a Guvernului nr. 11 din 29 ianuarie 1997 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în
proprietatea statului, stabilite prin Hotãrârea Guvernului nr. 20/1996
Anexa nr. III. 18
Legea nr. 136 din 29 decembrie 1995 privind asigurãrile si reasigurãrile în România
Anexa nr. III. 19
Legea nr. 7 din 13 martie 1996, legea cadastrului si a publicitãtii imobiliare
Anexa nr. III. 20
Legea nr. 8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe
Anexa nr. III. 21. 1
Legea nr. 178 din 4 noiembrie 1997 pentru autorizarea si plata interpretilor si traducãtorilor folositi de organele de urmãrire penalã, de instantele judecãtoresti, de birourile notarilor publici, de avocati si de Ministerul Justitiei
Anexa nr. III. 21. 2
Ordinul Ministerului de Justitie nr. 462 din 16 martie 1998 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 178/1997 pentru autorizarea si plata interpretilor si traducãtorilor folositi de organele de urmãrire penalã, de instantele judecãtoresti, de birourile notarilor publici, de avocati si de Ministerul Justitiei
Anexa nr. III. 21. 3
Hotãrârea a Guvernului nr. 395 din 21 mai 1999 privind actualizarea tarifelor pentru plata interpretilor si traducãtorilor folositi de organele de urmãrire penalã, de instantele judecãtoresti, de birourile notarilor publici,
de avocati si de Ministerul Justitiei
Anexa nr. III. 22
Legea nr. 54 din 2 martie 1998 privind circulatia juridicã a terenurilor
Anexa nr. III. 23. 1
Legea nr. 213 din 17 noiembrie 1998 privind proprietatea publicã si regimul juridic al acesteia
Anexa nr. III. 23. 2
Decizia Curtii Constitutionalã nr. 136 din 21 octombrie 1998 cu privire la constitutionalitatea art. 6 al Legii privind proprietatea publicã si regimul juridic al acesteia
Anexa nr. III. 24
Legea nr. 219 din 25 noiembrie 1998 privind regimul concesiunilor
Anexa nr. III. 25
Legea nr. 190 din 9 decembrie 1999 privind creditul ipotecar pentru investitii imobiliare
Anexa nr. III. 26
Legea nr. 1 din 11 ianuarie 2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997
Anexa nr. III. 27
Legea nr. 24 din 27 martie 2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative
Anexa nr. III. 29
Lege nr. 10 din 8 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
ANEXA NR. IV
Regimul juridic al proprietãtii publice si al proprietãtii private în România.
Anexa nr. IV. 1
Moduri specifice prin care diferite categorii de bunuri care au trecut din proprietatea privatã în proprietatea statului, cooperatistã sau altã formã de proprietate colectivã si asupra cãrora se pune problema reconstituirii sau constituirii
dreptului de proprietate privatã
Anexa nr. IV. 2
Acte normative care reglementeazã regimul juridic al proprietãtii publice si al proprietãtii private în România

Tabel cu acte mormative speciale corespondente cu articolele din Codul civil

Index alfabetic

Bibliografie


4. Model: Primele pagini ale lucrarii

 

CODUL CIVIL [1]
TITLU PRELIMINAR
DESPRE EFECTELE SI APLICAREA LEGILOR ÎN GENERE



Art. 1 - Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivã (C. civ. 624, 1015, 1589, 1911, 1914).
Text art. 2 C.civ.fr. [2]: La loi dispose que pour l'avenir; elle n'a point d'effet rétroactif.
Text art. 11 Il nouvo C.civ.it. [3]: Efficacia della legge nel tempo. La legge non dispone che l´avvenire: essa non ha effetto retroattivo.
2. I contratti colletivi di lavoro posono stabilire per loro efficacia una data anteriore alla pubblicazione, purché non preceda quella della stipulazione.
Text art. 5 C.civ. austriac: [4] Legile nu au efect reatroactiv; si de aceea nu au nici o înrârurie asupra actelor precedente si asupra drepturilor anterior dobândite.
Text art. 4 C. civ. mexican [5]: Si la Ley, reglamento, circular o disposicion de observancia general, fija el dia en que debe comenzar a regir, obliga desde ese dia con tal de que su publicacion haya sido anterior.
Text art. 5 C. civ. mexican: A ninguna Ley ni disposicion gubernativa se dara efecto retroactivo en perjuicio de persona alguna.
Text art. 6 C. civ. mexican: La voluntad de los particulares no puede eximir de la observgancia de la Ley, ni alterarla o modificarla. Solo pueden renunciarse los derechos privados que no afecten directamante al interes publico, cuando no perjudique derechos de tercero.
Text art. 7 C. civ. mexican: La renuncia autorizada en el articulo anterior no produce efecto alguno si no se hace en terminos claros y precisos, de tal suerte que no quede duda del derecho que se renuncia.
Text art. 8 C. civ. mexican: Los actos ejecutados contra el tenor de las Leyes prohibitavas o de interes publico seran nulos, excepto en los casos en que la Ley ordene lo contrario.
Text art. 9 C. civ. mexican: La Ley solo queda abrogada o derogada por otra posterior que asi lo declare expresamante o que contega disposiciones total o parcialmente incompatibles con la Ley anterior.
Text art. 2 din Proiectul C.civ. român din 1939 [6]: Legea dispune numai pentru viitor; ea nu are putere retroactivã.
Text art. 3 din Proiectul C.civ. român din 2000 [7]: Legea dispune numai pentru viitor; ea nu are putere retroactivã.
Leg. 7, cod. De Legibus, I, XIV [8] = Novell. 117, cap. I = Leg. 27, cod de usuris.
A se vedea: - Constitutia României [9] - art. 15 alin. 2 [10];
- Codul de procedurã civilã [11] - art. 725 [12];
- Codul penal [13] - art. 11-16 [14].

Decizii ale Curtii Constitutionale

Decizia nr. 98 din 5 aprilie 2001 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a Legii privind respingerea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 23/1999 pentru abrogarea Legii nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat,din 2001 [15].

Jurisprudentã

1. Înalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia I, decizia nr. 39 din 3 februarie 1870.
Legile relative la capacitatea persoanelor, în virtutea principiului neretroactivitãtii, consacrat prin art. 1, nu pot avea nici un efect asupra drepturilor dobândite legal sub regimul unei legi anterioare.
Astfel, moartea testatorului, având ca efect de a face pe legatar proprietar al lucrului legat, dreptul asupra lucrului legat, dobândit de el în momentul mortii testatorului, nu i se mai poate retrage printr-o lege ulterioarã.
(Constantin Hamangiu, Nicolae Georgean, Codul civil adnotat. Cu textul corespunzãttor francez, italian si belgian. Cu trimiteri la doctrina francezã si românã si jurisprudenta completã de la 1868 la 1925, Editura Librãriei Universala Alcalay & Co., Bucuresti, 1925,, vol. I, p. 3, speta nr. 1 de sub art. 1).

2. Înalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia I, decizia nr. 198 din 18 mai 1871.
Principiul neretroactivitãtii are ca scop conservarea drepturilor dobândite.
De aceea, când legea nouã desfiinteazã o persoanã moralã creatã de legea veche, înceteazã si mandatul celui ce o reprezintã, cãci aici nu se vatãmã nici un drept dobândit.
(C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., vol. I, p. 3, speta nr. 2 de sub art. 1).

3. Înalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia a II-a, decizia nr. 116 din 3 septembrie 1871.
În regulã generalã, consacratã de art. 1 C.civ., legea nu poate dispune decât pentru viitor, si de aceea ea nu poate avea putere retroactivã, afarã numai de cazurile în care însusi legiuitorul a vrut ca legea sã aibã putere si asupra trecutului; însã aceastã vointã a legiuitorului, ca o exceptie de la regula generalã a neretroactivitãtii legilor, trebuie sã fie evidentã, pentru cã drepturile câstigate nu pot fi dobândite decât printr-o manifestã vointã a legiuitorului.
(C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., vol. I, p. 3, speta nr. 3 de sub art. 1).

4. Înalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia I, decizia nr. 273 din 27 septembrie 1882.
Ori de câte ori o lege nouã vine sã stabileascã un privilegiu pânã atunci necunoscut, pentru a proteja oarecare acte sau fapte juridice, aceastã lege se aplicã la toate actele de aceastã specie fãcute dupã promulgarea sa, nu însã la cele fãcute anterior.
ªi legile creatoare de privilegii sau ipoteci nu fac sã decurgã dreptul de preferintã pe care ele le acordã creditorilor numai din lege, ci mai au încã de fundament si o conventie tacitã a pãrtilor, cãci se presupune cã pãrtile au contractat numai în vederea legilor existente în momentul contractãrii, si aceasta atât în ceea ce priveste chestiunea de a sti cum se nasc, se modificã si se sting drepturile care decurg din contract, cât si în cât se atinge de chestiunea de a sti dacã creanta ce izvorãste din contract dã sau nu creditorului un drept de preferintã.
(C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., vol. I, pp. 5-6, speta nr. 21 de sub art. 1).

5. Înalta Curte de Casatie si Justitie, decizie din 8 aprilie 1924.
Legea pentru încurajarea constructiilor de clãdiri din 23 iulie 1921, neprevãzând calea de judecatã pentru conflictele ivite între proprietari si chiriasi, urmeazã cã ele nu pot fi rezolvate în mod definitiv, decât pe calea dreptului comun sau a legii proprietarilor, iar nicidecum pe calea ordonantei prezidentiale de refere; si dacã prin art. 8 din regulamentul legii se indicã procedura art. 66 bis C.proc.civ., aceastã dispozitie nu poate fi tinutã în seamã, întrucât prin ea regulamentul a depãsit prevederile legii si a modificat procedura dreptului comun, ceea ce un regulament nu poate face.
(Constantin Hamangiu, Pandectele Române. 1924, partea a III-a, p.113).

6. Tribunalul Regional Timisoara, decizia civilã nr. 3.697 din 1956.
1. Legea aplicabilã în ceea ce priveste devolutiunea succesoralã este cea existentã în momentul deschiderii succesiunii, chiar dacã defunctul fãcuse un testament, dupã principiile altei legi, ce era în vigoare în momentul confectionãrii lui (art. 27 din Legea nr. 389/1943 pentru extinderea legislatiei civile în Ardeal).
2. Raportul constituie un efect al deschiderii succesiunii si el trebuie reglementat dupã normele legislative din momentul deschiderii succesiunii, chiar dacã printr-un act de donatie, defunctul se conformase altor norme, ce erau în vigoare la data încheierii acestui act.
3. Instanta de fond, cu ocazia judecãrii unui proces de împãrtealã, trebuie sã stabileascã dacã donatiile fãcute de defunct sunt sau nu cu scutire de raport si sã calculeze rezerva si cotitatea disponibilã în functie de aceastã precizare (art. 737, 738, 751 C. civ.).
(Ioan Mihutã, Alexandru Lesviodax, Repertoriu de practicã judiciarã în materie civilã a Tribunalului Suprem si a altor instante judecãtoresti pe anii 1952-1969, Editura ªtiintificã, Bucuresti, 1970, p. 466).

7. Curtea Supremã de Justitie, Sectia de contencios administrativ, decizia nr. 272 din 6 aprilie 1994.
1. Potrivit art. 15 alin. 2 din Constitutia României, legea dispune numai pentru viitor cu exceptia legii penale mai favorabile, iar potrivit art. 78, legea intrã în vigoare la data publicãrii în Monitorul Oficial al României sau la data prevãzutã în textul ei, datã care nu poate fi anterioarã publicãrii.
Principiul neretroactivitãtii legii a devenit un principiu constitutional valabil pentru toate ramurile de drept, cu exceptia dreptului penal.
Principiul neretroactivitãtii este aplicabil si celorlalte acte normative cum este cazul în spetã, hotãrârea consiliului local prin care s-a dispus cu privire la data aplicãrii noilor preturi pentru consumurile de apã, ca urmare a retragerii subventiilor la unele produse si servicii.
Prin Hotãrârea Guvernului României nr. 179 din 24 aprilie 1993 s-a dispus retragerea subventiilor la unele produse si servicii, dar s-a stabilit cã retragerea va avea loc la 1 mai 1993, acordându-se, astfel, un termen pentru agentii economici în vederea negocierii preturilor cu ridicata.
Or, Consiliul Local al Municipiului Bucuresti a stabilit noile preturi cu ridicata la data de 17 iunie 1993, dar a dispus ca acestea sã-si producã efectele retroactiv, de la data retragerii subventiilor la unele produse si servicii, ceea ce constituie o încãlcare a principiului neretroactivitãtii legii.
2. În ceea ce priveste critica referitoare la respingerea de cãtre prima instantã a exceptiei lipsei calitãtii procesuale active a reclamantului, persoanã fizicã, urmeazã a se constata cã ea este neîntemeiatã, deoarece reclamantul a invocat un drept ocrotit de lege care decurge din calitatea lui de debitor în relatia cu Regia Autonomã de Apã Bucuresti pentru serviciile prestate.
(Dreptul, nr. 6/1995, pp. 90-91).

8. Curtea Supremã de Justitie, Sectia comercialã, decizia nr. 318 din 21 iunie 1994.
În spetã, pãrtile au perfectat la 4 august 1992 un contract prin care recurentul s-a obligat sã execute reparatii la nava apartinând intimatei, documentele de platã rãmânând nedecontate.
Din continutul contractului rezultã cã s-a convenit ca prestatorul sã rãspundã prin plata de penalitãti pentru nerespectarea termenului de executare, aceasta fiind singura situatie sanctionatã cu plata penalitãtilor de întârziere.
Penalitatea de 0,15% pentru depãsirea scadentei de platã s-a instituit prin art. 61, introdus prin Legea nr. 43/1993 de modificare a Legii nr. 76/1992.
Contractul respectiv s-a încheiat anterior adoptãrii Legii nr. 43/1993 si întrucât, la data perfectãrii sale, pãrtile nu au înteles sã convinã asupra unor sanctiuni si pentru neîndeplinirea obligatiei de decontare, constând în plata unei penalitãti, instantele în mod corect au respins pretentiile la penalitãti de întârziere, solutiile pronuntate fiind temeinice si legale.
Obiectiunea recurentei, în sensul cã penalitãtile de 0,15% se cuveneau pe considerentul cã a formulat pretentiile când Legea nr. 76/1992 cu modificãrile aduse prin Legea nr. 43/1993 era în vigoare, nu pot fi retinute, întrucât s-ar încãlca principiul neretroactivitãtii legii.
Atare pretentii s-ar fi justificat numai pentru ipoteza încheierii contractului dupã adoptarea Legii nr. 43/1993; or, asa cum s-a arãtat, aceasta poartã data de 4 august 1992, încât rãspunderea pãrtilor este circumscrisã limitelor conventiei acestora.
(Dreptul, nr. 2/1995, pp. 71-72).

9. Curtea Supremã de Justitie, Sectia comercialã, decizia nr. 191 din 20 februarie 1996 (dosar nr. 1328/1995).
B.I. si J.I. au avut calitatea de asociati în cadrul Societãtii Comerciale Impex Nikarom S.R.L. în perioada 1 octombrie 1992 - 1 mai 1993, datã la expirarea cãreia s-au retras prin cesiunea pãrtilor sociale cãtre recurentul C.V. si fostul coasociat E.S.
În actele aditionale prin care s-a fãcut cooptarea asociatilor ca si retragerea lor s-a mentinut clauza înseratã în actele constitutive initiale potrivit cãreia proportia participãrii asociatilor la beneficii si pierderi, este aceeasi cu cea a contributiei la capitalul social, din care intimatii au detinut împreunã 45,30%.
Dreptul asociatilor la dividende reprezintã dreptul de a obtine o cotã-parte din beneficiul realizat de societate prin efectuarea actelor comerciale, întrucât la înfiintarea ei fiecare asociat a dat aportul sãu în scopul de a obtine un anumit avantaj (beneficii) si nu în ideea de a gratifica societatea sau pe unii asociati.
În actul de constituire, alãturi de obligatia de a depune aportul social, este înscris si dreptul de a participa la beneficii si pierderi în raport cu contributia la capitalul social.
Întinderea dreptului la dividende este diferentiatã dupã tipul de societate, vointa pãrtilor si rezultatele activitãtii economice, având în vedere însã cota de participare la capitalul social.
Distribuirea acestora este decisã de adunarea generalã si din acel moment, dividendele devin drepturi de creantã exigibile ale asociatilor împotriva societãtii, titularii lor putând sã se înscrie, în cazul falimentului societãtii, la masa falimentarã ca orice alt creditor.
În consecintã, dreptul la dividende fiind un drept social fundamental al fiecãrui asociat, acesta nu poate fi înstrãinat decât prin conventia pãrtilor.
Ca urmare, sustinerile recurentului, potrivit cãrora o datã cu cesiunea pãrtilor sociale i s-a transmis implicit si dreptul de a încasa dividendele (ca accesoriu al pãrtilor sociale) pe perioada anterioarã actului de cesiune (în care intimatii au avut calitatea de asociati), nu poate fi primitã, din moment ce, în spetã, nu s-a fãcut dovada cã pãrtile au convenit în acest sens, printr-un înscris.
Pe de altã parte, potrivit dispozitiilor art. 1 din Codul civil, legea civilã nu retroactiveazã, ceea ce înseamnã cã cesiunea pãrtilor sociale intervenitã la 1 mai 1993, nu poate produce nici un efect asupra dividendelor înregistrate pânã la aceastã datã, care în mod justificat au fost atribuite intimatilor, în raport de contributia acestora la capitalul social.
Pentru aceste considerente, recursul a fost respins ca nefondat.
Criticile formulate de recurent în sensul cã acordând dividendele cedentilor, instanta ar fi aplicat si interpretat gresit legea, sunt nefondate deoarece, dacã ar fi primitã teza acestuia, ar însemna cã o parte dintre asociati au numai obligatia de a participa la suportarea pierderilor si de a rãspunde pentru obligatiile asumate de societate, fãrã a se bucura de dreptul corelativ de a li se atribui sub forma dividendelor cote-pãrti din beneficiile realizate de societate.
Or, clauzele contractuale care ar prevedea pentru unii asociati numai obligatia de a participa la pierderi sau, dimpotrivã, numai dreptul la împãrtirea beneficiilor, sunt lovite de nulitate.
În concluzie, se constatã cã instanta de apel a fãcut o corectã aplicare a dispozitiilor legale în materie (art. 37 alin. 1 si 2 din Legea nr. 31/1990) ca si a clauzelor contractuale si, pe cale de consecintã, întemeiat a statuat cã dividendele înregistrate pe perioada cât au fost asociati, se cuvin cedentilor si nu cesionarilor care nu au putut prezenta nici un titlu care sã justifice pretentiile lor.
(Nepublicatã).

10. Curtea Supremã de Justitie, Sectia de contencios administrativ, decizia nr. 449 din 7 martie 1996.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 29/1990, dispozitiile ei nu se aplicã actelor administrative emise anterior intrãrii sale în vigoare.
Fatã de dispozitiile legale sus-mentionate, se constatã cã decizia nr. 1470 din 27 septembrie 1985, fiind emisã anterior intrãrii în vigoare a legii, nu poate fi cenzuratã de instanta de contencios administrativ, situatie retinutã în mod corect de instanta de fond.
Pe de altã parte, Decretul-lege nr. 9/1989, în baza cãruia a fost abrogat Decretul nr. 223/1974, nu contine dispozitii privind retroactivitatea sa, încât se aplicã numai ulterior intrãrii în vigoare la data de 31 decembrie 1989.
Având în vedere considerentele arãtate, se constatã cã recursul declarat de reclamantã este nefondat si urmeazã sã fie respins.
(Dreptul, nr. 9/1996, p. 125).

11. Curtea Supremã de Justitie, Sectia de contencios administrativ, sentinta nr. 426/1998.
Decizia Curtii Constitutionale prin care s-a declarat neconstitutionalã O.U.G. nr. 22/1997 produce efecte numai pentru viitor, începând cu 8 iunie 1998, când a fost publicatã în Monitorul Oficial.
În spetã, la 5 iunie 1998, când a fost sesizatã instanta, erau aplicabile prevederile art. 111 din Legea nr. 69/1991, astfel cum a fost modificatã prin O.U.G. nr. 22/1997, care nu mai precizeazã un termen expres pentru formularea actiunilor prefectului..
(Dan Lupascu - coordonator -, Valentina Sandu, Diana Pasãre, Florea Muha, Tribunalul Bucuresti. Culegere de practicã judiciarã pe anii 1992-1998. Contencios administrativ. Contraventii, Editura ALLBeck, 1999, pp. 17-18).

12. Curtea Supremã de Justitie, Sectia de contencios administrativ, sentinta nr. 1.023/1998.
Sotia, vãduvã de veteran de rãzboi, beneficiazã de scutire de impozit pe chirie, conform art. 15 lit. e) din Legea nr. 44/1994.
Reclamanta D.P.L. a chemat în judecatã Ministerul Finantelor solicitând anularea ordinului nr. 9.059/1995, ca fiind nelegal.
Reclamanta si-a precizat ulterior actiunea, solicitând sã se constate cã nu-i este aplicabil pct. 1 lit. a) din ordinul nr. 9.059/1995 al Ministerului Finantelor.
În motivarea actiunii, reclamanta a sustinut cã i-au fost retrocedate douã apartamente ce au aprtinut pãrintilor sãi si dupã ce a fost pusã în posesie a depus la admnistratia financiarã declaratia de impunere, la 10.08.1995.
În luna februarie 1996, a înregistrat contractul pentru închirierea celor douã apartamente, ce a fost prelungit pânã în 1997.
Pentru veniturile obtinute din chirie i s-a comunicat cã este scutitã de impozit, fiind vãduvã de veteran de rãzboi, conform Legii nr. 44/1994.
În 1997 s-a adoptat O.U.G. nr. 85/1997, prin care scutirea de impozit acordatã prin Legea nr. 44/1994 a fost limitatã, în cazul sãu, la veniturile obtinute din închirirea unei singure locuinte.
Reclamanta a mai sustinut cã în luna mai 1998 i s-a comunicat cã nu mai beneficiazã de scutirea de impozit, invocându-se ordinul nr. 9.059/1995 si cã trebuie sã plãteascã impozitul în anii 1996 si 1998.
Curtea a admis actiunea asa cum a fost precizatã, constatând cã reclamantei nu-i este aplicabil pct. 1 lit. a) din ordinul nr. 9.059/1995.
La pronutarea acestei sentinte s-au avut în vedere dispozitiile art. 15 lit. e) din Legea nr. 44/1995, potrivit cãrora reclamanta a beneficiat de scutire de impozit pe venitul realizat din chirie.
O.U.G. nr. 85/197 a abrogat art. 15 lit. e) din Legea nr. 44/1994, stabilind la art. 3 lit. i) cã reclamanta beneficiazã de scutire de impozit asupra venitului realizat din închirirea unei singure locuinte.
Aceastã ordonantã a intrat în vigoare la data de 1.01.1998, iar în art. 42 s-a prevãzut cã impunerea veniturilor realizate anterior acestei ordonante se face potrivit legislatiei în vigoare pânã la aceastã datã, deci art. 15 lit. e) din Legea nr. 44/1994.
De altfel, legea civilã nu retroactiveazã, ea producând efecte numai pentru viitor, conform art. 1 din C.civ.
Printr-un ordin al Ministerului Finantelor nu se poate modifica Legea nr. 44/1994, aceastã modificare intervenind cu data de 1.01.1998, prin O.U.G. nr. 85/1997.
Actul prin care administratia financiarã i-a solicitat reclamantei plata impozitului pe anii 1996 si 1997, pentru cele douã apartamente, este nelegal, la acea datã fiind aplicabil art. 15 lit. e) din Legea nr. 44/1994.
(Dan Lupascu, Simona Marcu, Filofteia Apostol, Georgeta Leti, Carmen Frumuselu, Valentina Sandu, Curtea de Apel Bucuresti. Culegere de practicã judiciarã pe anii 1993-1998. Contencios administrativ, Editura ALLBeck, 2001, pp. 96-97).

13. Curtea Supremã de Justitie, Sectiile Unite. Decizia nr. VI din 27 septembrie 1999.
Dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã sunt aplicabile si în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor imobile expropriate anterior intrãrii în vigoare a acestei legi, dacã nu s-a realizat scopul exproprierii.
La judecarea cererilor de retrocedare a imobilelor expropriate participarea procurorului nu este obligatorie.
(Monitolul Oficial nr. 636 din 27 decembrie 1999; Juridica, nr. 1/2000, pp. 33-35, cu un comentariu de Marius ªcheaua).

14. Curtea Supremã de Justitie, Sectia comercialã, decizia nr. 6.355 din 20 decembrie 2000.
Prevederile Legii nr. 58/1998 (art. 56 alin. 2) care recunosc caracter executoriu contractelor de credit bancar se aplicã si în privinta contractelor încheiate anterior intrãrii în vigoare a actului normativ mentionat, întrucât învestirea cu formulã executorie a unui astfel de titlu tine de procedura executãrii, legea aplicabilã fiind cea în vigoare la acest moment, iar nu actul normativ aplicabil la momentul obtinerii titlului ce se cere executat.
(Juridica, nr. 7-8/2001, pp. 359-361, cu comentarii realizate de Nicoleta Cãlin si Dragos Cãlin).

15. Curtea de Casatie francezã, Sectia a III-a, decizie din 21 ianuarie 1971.
Regula neretroactivitãtii legilor este de ordine publicã, si ea poate fi ridicatã din oficu de cãtre judecãtor.
(Code civil, cintième édition, rédigée ave le concours de Xavier Henry, François Jacob, Alice Tisserand, Guy Venandet, Georges Wiederkehr, Paris, Dalloz, 2001, p. 5, speta nr. 1 de sub art. 2).

Doctrinã

Octavian Cãpãtînã, Aplicarea legii în timp si spatiu, în Tratat de drept civil, vol. I, Partea generalã, coordonator Paul Cosmovici, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, 1989, pp. 107-146.
Paul Roubier, Les conflits de lois dans le temps, Sirey, Paris, 1933.

Art. 2 - (Abrogat prin art. 183 din Legea nr. 105/1992 [16]) [17] Numai imobilele aflãtoare în cuprinsul teritoriului României sunt supuse legilor române, chiar când ele se posedã de strãini [18].
Legile relative la starea civilã si la capacitatea persoanelor urmãresc pe români, chiar când ei îsi au resedinta în strãinãtate [19].
Forma exterioarã a actelor e supusã legilor tãrii unde se face actul [20].

Art. 3 - Judecãtorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt cã legea nu prevede, sau cã este întunecatã sau neîndestulãtoare, va putea fi urmãrit ca culpabil de denegare de dreptate.
Text art. 4 C. civ. fr.: Le juge qui refusera de juger, sous prétexte du silence, de l'obscurité ou de l'insuffisance de la loi, pourra être poursuivi comme coupable de déni de justice.
Text art. 12 Il nouvo C.civ.it.: Interpretazione della lege. Nell'applicare la legge non si può ad essa attribuire altro senso che quello fatto palese dal significato proprio delle parole secondo la connessione di esse, e dalla intenzione del legislatore.
2. Se una controversia non può essere decisa con una precisa disposizione, si ha riguardo alle disposizione, si ha riguardo alle disposizioni che regolano casi simili o materie analoghe ; se il caso rimane ancora dubbio, si decide secondo i principi generali dell'ordinamento giuridico dello Stato.
Text art. 1 C. civ. elvetian [21]: A. Application de la loi. 1 La loi régit toutes les matières auxquelles rapportent la lettre ou l'esprit de l'une de ses dispositions.
2 A défaut d'une disposition légale applicable, le juge prononce selon le droit coutumier et, à défaut d'une coutume, selon les règles qu'il étlablirait s'il avait à faire acte législateur .
3 Il s'inspire des solutions consacrées par la doctrine et la jurisprudence.
Text art. 4 C. civ. elvetian: III. Pouvoir d'appréciation du juge. Le juge applique les règles du droit et de l'équité, lorsque la loi réserve son povoir d'appréciation ou qu'elle le charge de prononcer en tenant compte soit des circonstances, soit de justes motifs.
Text art. 7 C.civ. austriac: Când o cauzã judecãtoreascã nu se poate decide, nici dupã litera, nici dupã întelesul firesc al legii, se va avea în vedere cazurile similare anume hotãrâre de legi, precum si motivele altor legi ce se referã la materii asemãnãtoare. Dacã rãmâne însã cauza îndoielnicã, atunci trebuie sã se decidã, dupã principiile dreptului natural, avându-se în vedere circmustantele afacerii ce vor trebui sã fie culese cu îngrijire si cumpãnite cu maturitate.
Text art. 18 C.civ. mexican: El silencio, obscuridad o insuficiencia de la Ley no autorizan a los jueces o tribunales para dejar de resolver una controversia.
Text art. 19 C.civ. mexican: Las controversias judiciales del orden civil deberan resolverse conforme a la letra de la Ley o a su interpretacion juridica. A falta de Ley se resolveran conforme a los principios generales de derecho.
Text art. 3 din Proiectul C.civ. român din 1939: În cazurile neprevãzute de lege se aplicã dispozitiunile privitoare la cazuri asemãnãtoare, iar în lipsã, principiile generale ale dreptului.
Obiceiul pãmântului este izvor de drept numai în cazurile expres prevãzute de lege.
Text art. 4 alin. 1 din Proiectul C.civ. român din 2000: În cazurile neprevãzute de lege se aplicã dispozitiile privitoare la cazuri asemãnãtoare, iar în lipsa acestora, principiile gnerale ale dreptului civil.
Argum. Ex. Novella 115, cap. I.
A se vedea: - Constitutia României - art. 21 [22].

Jurisprudentã

1. Înalta Curte de Casatie si Justitie, decizie din 1873.
Ar exista denegare de dreptate dacã judecãtorii ar respinge printr-un simplu jurnal (încheire - nn) si fãrã chemarea pãrtilor o actiune pornitã la prima instantã cu îndeplinirea formelor legale.
(Dimitrie Alexandresco, Explicatiunea teoreticã si practicã a dreptului civil român, editia I, Partea I, Tipografia Lucrãtorilor Români Asociati, Iasi, 1886, p. 27, nota 1, partea I).
----------------------
[1] Codul civil român cuprinde 1914 articole. A fost decretat la 26 noiembrie 1864, promulgat la 4 decembrie 1864 si pus în aplicare la 1 decembrie 1865. La alcãtuirea lui s-au avut în vedere: Codul civil francez din 1804, Proiectul Codului civil italian al ministrului Pisanelli, precum si Legea ipotecarã belgianã din 16 decembrie 1851. Codul civil a fost publicat în mai multe numere din Monitorul Oficial, dupã cum urmeazã: art. 1-347 în nr. 271 din 4 decembrie 1864; art. 348-516 în nr. 7 (supliment) din 12 ianuarie 1865; art. 517-706 în nr. 8 (supliment) din 13 ianuarie 1865; art. 707-1119 în nr. 8 (supliment) din 14 ianuarie 1865; art. 1120-1483 în nr. 11 (supliment) din 16 ianuarie 1865; art. 1484 -1914 în nr. 13 (supliment) din 19 ianuarie 1865.

[2] Legiuitorul român nu a mai reprodus art. 1 C. civ. fr., care are urmãtoarea redactare: Les lois sont exécutoires dans tout le territoire français, en vertu de la promulgation qui en est fait par le Roi (le Président de la République).

Elles seront exécutées dans chaque partie du royaume (de la République), du moment où la promulgation en pourra être connue.

La promulgation faite par le Roi (le Président de la République) sera réputée connue dans le département de la résidence royale (dans le département où siége le Gouvernement), un jour après celui de la promulgation; et dans chacun des autres départements, après l'expiration du même délai, augmenté d'autant de jour qu'il y aura de fois 10 myriamètres (environ 20 lieues anciennes) entre la ville où la promulgation en aura été faite, et le chef-lieu de chaque département.

Pentru dreptul francez privitor la materia reglementatã de art. 1 din Codul civil, a se vedea si: Ordonanta regalã din 17 noiembrie 1816 privitoare la promulgarea legilor si ordonantelor; Ordonanta regalã din 18 ianuarie 1817, completare la Ordonanta regalã din 27 noiembrie 1816; Decretul din 5 noiembrie 1870; Legea din 19 aprilie 1930; Constitutia din 4 noiembrie 1958. A se vedea pentru aceste texte Code civil, Dalloz, 2001, editie îngrijitã de Xavier Henry, François Jacob, Alice Tisserand, Guy Venandet, Georges Wiederkehr, pp. 1-4, adnotãrile la art. 1. Spre deosebire de Codul civil francez (belgian, român, italian din 1942 - Il Nuovo Codice Civile s.a.), Codul civil german nu contine dispozitii generale asupra aplicãrii legii. Pentru drpetul german, a se vedea: Bürgerliches Gesetzbuch. Sonerausgabe zum 100-jährige Jubiläum. 1896-1996, Deutscher Taschenbuch Verlag, München, 1996; Code civil allemand et loi d´introduction, tradus si adnotat de O.de Meulenaere, Paris, Librairie A. Maresq, 1928, p. 3; Frédérique Ferrand, Droit privé allemand, Paris, Dalloz, 1997, p. 213 si urm.; Codul civil german, tradus de Emil Casolteanu, editura Albert Baer, Bucuresti, 1914.

[3] Codice civile e leggi complemenari, editie îngrijitã de P.F. Lotito, V. Montano, D. Colzi, S.M. Lotito, Le Monier, Florenta, 2001-2002, p.136; Il Nuovo Codice civile e le leggi complementari, editie îngrijitã de Massimo Fiori, Edizioni Codici Serie-Minus, Milano, 1998, p. 76).

[4] Codul civil general austriac, tradus de Ioan Corjescu, Bucuresti, Imprimeria Statului, Bucuresti, 1921. Pentru comentarii la acest text, precum si pentru dreptul ungar privitor la aceastã materie, a se vedea Camil Negrea, Dreptul civil al tinuturilor ardelene si ungurene în comparatiune cu dreptul civil român, vol. I, Bucuresti, Biroul de ziare si librãrie Friedmann AZ EST, Cluj, 1921, pp. 56-59.

[5] Codigo Civil para El Distrito Federal en Materia Comun y para toda La Republica en Materia Federal - 1928.

[6] Codul civil Carol al II-lea (Legea nr. 787 din 8 noiembrie 1939, aprobatã prin Decretul nr. 3.993 din 7 noiembrie 1939, publicatã în M. Of. nr. 259 din 8 noiembrie 1939, modificatã prin Legea nr. 498/1940, aprobatã prin Decretul nr. 2.886 din 26 august 1940, publicatã în M.Of. nr. 200 din 30 august 1940; acest cod nu a fost pus însã în aplicare. A se vedea Colectie de legi si regulamanete, tomul XVII, Monitorul Oficial si Imprimeriile Statului, Bucuresti, 1939, p. 1927, respectiv tomul XVIII, 1940, p. 1219 si urm.

[7] Proiecul de modificare a Codului civil a fost publicat în Revista Juridica, supliment gratuit al nr. 11-12/2000.

[8] * * * Corpus Juris Civilis Recognisci brevibusque adnotationibus criticis instrui coeptum a D. Alberto et D.Mauritio Fratribus Kriegellis continuatum cura studioque Aemili Herrmanni. Editio stereotypa. Pars altera. Codicem continens, Lipsiae, 1866; Code civil des français, avec des notes indicatives des lois romaines, coutumes, ordonnances, édits et déclarations, qui ont rapport a chaque article; ou conférence du Code civil avec les lois anciennes, par Henri-Jean-Baptiste Dard, Paris, J.A. Commaile, Éditeur, 1807.

[9] Publicatã în M. Of. nr. 233 din 21 noiembrie 1991.

[10] Potrivit art. 15 alin. 2: (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.

[11] Codul de procedurã civilã din 1865 a fost pus în aplicare la 1 decembrie 1865 si a avut ca modele: Procedura civilã francezã din 1807 în redactarea acesteia din 1842; Procedura civilã a Cantonului Geneva din 1819; Legea francezã asupra transcriptiunilor din 1855; Legea organizãrii judecãtoresti a Cantonului Geneva din 1816. Ulterior, Codul de procedurã a fost revizuit la 14 martie 1900, dupã care a suferit mai multe modificãri succesive (6 mai 1900, 1904, 1905, 1907, 1909, 1925, 1929, 1943, 1950, 1952, 1953-1954, 1957, 1959, 1969, 1972, 1976, 1985, 1993, 1998). Codul de procedurã civilã a fost republicat în M. Of. nr. 45 din 24 februarie 1948. Una dintre ultimele modificãri a fost aceea adusã prin Ordonanta Guvernului nr. 13 din 29 ianuarie 1998 privind modificarea si completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în M.Of. nr. 40 din 30 ianuarie 1998. Aceastã ordonantã a fost însã abrogatã prin Ordonanta de Urgentã nr. 290 ddin 29 decembrie 2000 privind modificarea art. IX din Ordonnanta de urgentã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedurã civilã si pentru abrogarea Ordonantei Guvernnului nr. 13/1998 privind modificarea si completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în M.Of. nr. 706 din 29 decembrie 2000. Apoi, Codul de procedurã civilã a fost modificat prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 138 din 14 septembrie 2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000, al cãrei termen de aplicare a fost stabilit, prin O.U.G. nr. 290/2000 la 7 luni de la publicare (cu exceptia art. I pct. 131-134, care intrã în vigoare la trei luni de la data publicãrii). O.U.G. nr. 138/2000 a fost modificatã si completatã prin O.U.G. nr. 59 din 25 aprilie 2001, publicatã în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.

[12] Potrivit art. 725: Actele de procedurã îndeplinite înainte de punerea în aplicare a prezentei legi rãmân valabile. În noua sa redactare, survenitã în urma modificãrii aduse de O.U.G. nr. 138/2000 si apoi de O.U.G. nr. 59/2001, art. 725 are urmãtorul cuprins: Dispozitiile legii noi de procedurã se aplicã, din momentul intrãrii ei în vigoare, si proceselor în curs de judecatã începute sub legea veche, precum si executãrilor silite începute sub acea lege.

Procesele în curs de judecatã la data schimbãrii competentei instantelor legal învestite vor continua sã fie judecate de acele instante. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispozitiile legii noi privitoare la competentã sunt pe deplin aplicabile.

(Introdus prin O.U.G. nr. 59/2001) În cazul în care instanta este desfiintatã, dosarele se vor trimite din oficiu instantei competente potrivit legii noi de procedurã.

Hotãrârile pronuntate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rãmân supuse cãilor de atac si termenelor prevãzute de legea sub care au fost pronuntate.

Actul de procedurã îndeplinit înainte de intrarea în vigoare a legii noi rãmâne supus dispozitiilor vechii legi. În cazul în care acest act de procedurã ar fi anulat potrivit legii vechi, el nu va fi mentinut, chiar dacã potrivit legii noi ar fi valabil.

[13] Publicat în B.Of. nr. 79-79 bis din 21 iunie 1968, republicat în B. Of. nr. 55-56 din 23 aprilie 1973, republicat în M.Of. nr. 65 din 16 aprilie 1997, cu modificãrile ulterioare.

[14] Aceste texte reglementeazã: art. 10 - activitatea legii penale; art. 11 - neretroactivitatea legii penale; art. 12 - retroactivitatea legii penale; art. 13 - aplicarea legii penale mai favorabile; art. 14 - aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive; art. 15 - aplicarea facultativã a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive; art. 16 - aplicarea legii penale temporare.

[15] Decizia Curtii Constitutionale nr. 98 din 5 aprilie 2001, publicatã în M. Of. nr. 256 din 18 mai 2001.

[16] Legea nr. 105 din 22 septembrie 1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, publicatã în M. Of. nr. 245 din 1 octombrie 1992.

[17] Text corespunzãtor art. 3 C. civ. fr.: Les lois de police et de sûreté obligent tous ceux qui habitent le territoire.

Les immeubles, même ceux possédés par des étrangers, sont régis par la loi française.

Les lois concernant l'état et la capacité des personnes régissent les Français, même résidant en pays étranger.

[18] Potrivit art. 49: Posesia, dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garantii reale, sunt cârmuite de legea locului unde acestea se aflã sau sunt situate, afarã numai dacã prin dispozitii speciale se prevede altfel.

[19] Potrivit art. 11: Starea, capacitatea si relatiile de familie ale persoanei fizice sunt cârmuite de legea sa nationalã, afarã numai dacã, prin dispozitii speciale, nu se prevede altfel.

[20] Potrivit art. 19 alin. 1: Forma încheierii cãsãtoriei este supusã legii statului pe teritoriul cãreia se celebreazã.

Potrivit art. 71: Conditiile de formã ale unui act juridic sunt stabilite de legea care îi cârmuieste fondul.

Actul se considerã totusi valabil din punct de vedere al formei, dacã îndeplineste conditiile prevãzute de una din legile urmãtoare:

a) legea locului unde a fost întocmit;

b) legea nationalã sau legea domiciliului persoanei care l-a consimtit;

c) legea aplicabilã potrivit dreptului international privat al autoritãtii care examineazã validitatea actului juridic.

Potrivit art. 86: Contractul este supus conditiilor de formã stabilite de legea prevãzutã la art. 71 alin. 1 care se aplicã în mod corespunzãtor.

Contractul se considerã totusi valabil încheiat din punct de vedere al formei dacã:

a) pãrtile care se gãsesc, la data când l-au încheiat, în state diferite, au îndeplinit conditiile de formã prevãzute de legea unuia dintre aceste state;

b) reprezentantul pãrtii a îndeplinit conditiile de formã ale statului unde s-a aflat în momentul încheierii contractului.

Potrivit art. 68 alin. 3: Întocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sunt socotite valabile dacã actul respectã conditiile de formã aplicabile, fie la data când a fost întocmit, modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului, conform oricãreia dintre legile urmãtoare:

a) legea nationalã a testatorului;

b) legea domiciliului acestuia;

c) legea locului unde actul a fost întocmit, modificat sau revocat;

d) legea situatiei imobilului ce formeazã obiectul testamentului;

e)legea instantei sau organului care îndeplineste procedura de transmitere a bunurilor mostenite.

A se vedea si: art. 885 C. civ., art. 980 C. civ., art. 1773 C. civ. si art. 1789 C. civ.; art. 3-7 C. pen.

[21] Code civil suisse din 10 decembrie 1907 (adus la zi pânã la 28 decembrie 2000).

[22] Potrivit art. 21: (1) Orice persoanã se poate adresa justitiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãtilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrãdi axercitarea acestui drept.

Actualizat in Iunie 2003

Webpage edited by Gigi Roman