Editura Themis Cart

Cuvânt către cititor

Am ezitat mai mulţi ani să scriu această carte. Motivul principal nu l-a constituit lipsa subiectului – respectiv a unui caz cu totul ieşit din comun în istoria criminalităţii din ţara noastră; nutream, însă, reţinerea de a înfăţişa cu orice preţ doar un caz senzaţional, care la vremea lui a produs panică în rândul populaţiei. Am depăşit această fază de nehotărâre în momentul şi în măsura în care am realizat o concepţie mai cuprinzătoare de tratare, în sensul că am încadrat această situaţie deosebită într-o formulă de prezentare care să înfăţişeze simultan şi eforturile făcute de către organele judiciare, în special de către poliţia criminală, în lupta lor necontenită şi dificilă pentru descoperirea celor ce comit asasinate şi alte infracţiuni grave împotriva semenilor.
Întrucât am lucrat peste 20 de ani în acest domeniu – inclusiv, în mod nemijlocit, în fazele principale ale investigării asasinatelor comise de către Rîmaru Ion – am considerat că sunt dator în acest sens, cu atât mai mult cu cât activitatea în acest domeniu nu a fost încă prezentată convingător publicului. Am dorit, de asemenea, să dezvălui unele taine şi trăiri ale oamenilor care îşi sacrifică viaţa personală în slujba descoperirii adevărului judiciar şi a protecţiei cetăţenilor împotriva fărădelegii.
Aşadar, pe fondul respectării cu fidelitate a datelor autentice ale seriei de omoruri şi tentative de omor comise de către asasin, intenţionez să prezint, în paralel, activitatea plină de neprevăzut şi ascunzişuri, tensionată şi dureroasă, fascinantă, dar nu ferită de dezamăgiri, a celor care, cu dăruire şi competenţă, înfruntă avatarurile necunoscutului şi militează pentru adevăr, dreptate şi justiţie.
Infracţiunile comise de Rîmaru sunt atât de odioase, atât de concludente prin ele însele, încât orice cititor se poate orienta în labirintul crimei, fără să i se ofere elemente suplimentare; de altfel, faptele ce vor fi prezentate nu reprezintă rodul unei documentări mijlocite, ci al cunoaşterii directe, al reflectării lor din interiorul unor situaţii percepute nemijlocit. Această postură mi-a creat avantajul ca – la o distanţă mare în timp, de evenimente – să realizez o analiză obiectivă, la rece, a datelor esenţiale, dar şi a unor detalii semnificative, a concepţiei de lucru, a reuşitelor şi greşelilor săvârşite şi, mai ales, a portretului psihico-moral al asasinului.
M-am străduit, şi sper să fi reuşit în oarecare măsură, să prezint un tip de infractor care, din copilărie până la pretinsa lui maturitate, a acumulat neîncetat nelinişti, obsesii şi patimi ce l-au dus la pierzanie. M-a condus în demersurile mele ideea răului incomensurabil pe care un om poate să-l facă semenilor săi. În cele din urmă, putem spune că nu interesează prea mult dacă răul a fost comis în mod deliberat, din inconştienţă sau imprudenţă, suprimarea vieţii unui om fiind oricum un act iresponsabil.
M-a interesat procesul decăderii în nelegiuire a criminalului, ca o rupere a echilibrului sufletesc dintre lumină şi întuneric, cu consecinţe grave pe plan comportamental. Concluzia este dură: în sufletul şi mintea unor asemenea oameni nu pot sălăşlui iubirea, înţelegerea şi afecţiunea. Ele devin treptat un tărâm înverşunat al urii şi violenţei, egoismului şi tendinţelor distructive, chiar autodistructive. Pe această coordonată, înţeleg să evidenţiez simbolic şi relaţia dintre lumină şi adevăr, considerând că nu există adevăr dacă nu poate fi înfăţişat deschis privirii oamenilor.
Am încercat, de asemenea, să subliniez faptul că, din analiza de durată a faptelor antisociale grave, rezultă pregnant concluzia că desprinderea de umanitate a infractorilor se realizează nu atât raţional cât emoţional, marcând o întoarcere a omului spre rădăcinile lui ancestrale. Mai ales dispoziţia afectivă a acestora suferă schimbări majore, semnalând o desprindere dureroasă de rosturile cosmice ale fiinţei umane, pe care o transformă într-un tăvălug care striveşte şi desfiinţează. Omul crescut în ură şi învrăjbire, care respiră zi şi noapte o atmosferă lipsită de iubire – mai ales în familie – se dezvoltă monstruos, prin închircirea în sufletul lui a tainei divine a existenţei. De aceea, cămaşa iubirii trebuie să rămână pentru fiecare individualitate umană un veşmânt permanent şi ocrotitor. În absenţa acesteia şi a unei înţelegeri elementare a resorturilor intime ale fiinţei umane, s-au comis şi se vor mai comite erori fatale.
Sper ca lucrarea să prezinte interes şi în rândul specialiştilor din domeniu, precum şi al acelora care se formează ori îşi desfăşoară activitatea pe tărâmul dreptului şi al justiţiei. Degenerarea unor tulburări de comportament în infracţiuni grave, riscul deschis de a produce unele erori judiciare, nevoia imperioasă de a milita prin toate mijloacele pentru prevenirea lor, de a acţiona cu pasiune pentru a descifra necunoscutul din evenimente şi sufletul oamenilor sunt tot atâtea probleme de interes.
Doresc, de asemenea, ca rândurile acestea să reprezinte un omagiu adus miilor de lucrători anonimi, care s-au dedicat luptei aprige cu abominabilul, celor care, în pofida numeroaselor şi înşelătoarelor capcane întâlnite în activitatea zilnică, nu pregetă să creadă în victoria adevărului. Toţi cei care cred în adevăr – ca valoare fundamentală a existenţei – chiar dacă vor avea vremelnic şi unele căderi, se pot înălţa cu demnitate spre altarul slujirii semenilor prin dreptate, justiţie, iubire şi toleranţă.
Cu regret trebuie să remarc faptul că, pe parcursul lucrării, am fost nevoit – în deplină cunoştinţă de cauză – să relev şi o serie de concepţii şi acţiuni care, din punctul meu de vedere, au constituit exemple de nonprofesionalism, practicate de către unele persoane investite cu răspunderi. Acestea, în condiţiile specifice societăţii totalitare, au provocat întârzieri ori chiar abuzuri, înlocuind, în mod nelegitim, raportul de autoritate cu pretenţia de competenţă şi conducere unitară a demersurilor pentru identificarea autorilor infracţiunilor grave; or, este ştiut că în acest domeniu trebuie să precumpănească flexibilitatea în gândire şi experienţa specialiştilor.

Autorul